Publicăm
traducerea celui de - al doilea capitol din partea a doua a cărții
"Mesaj - Timpul unitatii". Lista capitolelor publicate din partea a doua
a cărții se află în arhiva blogului:https://mesaj198romanian.blogspot.com/p/arhiva-blog-mesaj-198.html
Genesis 12, 18, 20, 21
1Domnul i-a spus lui Abrám: „Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău spre țara pe care ți-o voi arăta!
2Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta și voi face mare numele tău; și vei fi o binecuvântare.
3Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Și prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”.
4Abrám a plecat, după cum i-a spus Domnul. Și Lot a plecat cu el. Abrám avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Harán.
5Abrám a luat-o cu sine pe Sarái, soția lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră și toate persoanele pe care le dobândiseră în Harán. Au ieșit ca să meargă spre țara Canaán și au ajuns în țara Canaán.
6Abrám a străbătut țara până la locul numit Síhem, până la terebintul lui Móre. Pe atunci erau în țară canaaneénii.
7Domnul i s-a arătat lui Abrám și i-a spus: „Voi da țara aceasta descendenței tale”. Și [Abrám] a zidit acolo un altar Domnului, care i se arătase. (Geneză. Capitolul 12)
Atotputernicul nu acceptă jertfe. Sunt necesare ofrande pentru demonii care se hrănesc cu energia suferinței celor uciși. În Ziua Judecății, toată lumea va fi răsplătită în funcție de nivelul sufletului. Trezeşte-te.
8 A plecat de acolo în munți, la est de Bétel; și-a fixat cortul, având Bétel la vest și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului și a invocat numele Domnului.
9 Abrám și-a urmat drumul mergând spre Négheb.
10 Apoi a fost o foamete în țară. Abrám a coborât în Egipt ca să locuiască acolo ca străin, căci foametea era grea în țară.
11 Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soției sale, Sarái: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la chip.
12 Când te vor vedea egipténii, vor zice: «Aceasta este soția lui!». Pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa să trăiești.
13 Spune, te rog, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine datorită ție și sufletul meu să trăiască pe seama ta!”.
14 Când a ajuns Abrám în Egipt, egipténii au văzut că soția lui era foarte frumoasă.
15 Și au văzut-o căpeteniile lui Faraón și au lăudat-o înaintea lui Faraón. Femeia a fost adusă în casa lui Faraón.
16 Pe Abrám l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori și slujitoare, măgărițe și cămile. (Geneză. Capitolul 12)
De exemplu, în Coran, Avram este caracterizat ca fiind drept, cu credință adevărată. Și aici l-au prezentat pe Avram într-o imagine extrem de negativă. Dacă Avram și Sara ar fi fost așa cum sunt prezentați în Vechiul Testament, atunci Mohamed nu ar fi permis ca un cuvânt despre aceste două personaje să fie menționat în învățătura sa. El nu ar fi spus un cuvânt despre Moise dacă Moise ar fi fost atât de imoral cum îl descrie Vechiul Testament. Astfel, Vechiul Testament pare a fi un text în care figurile din învățăturile antice sunt descrise ca imorale, în timp ce în același timp sunt declarate sfinte și drepte. Aceasta înseamnă că informațiile primite de Mohamed nu provin din Vechiul Testament, ci din surse cu adevărat antice.
Nu este Coranul mai vechi decât Vechiul Testament, atunci? Este ciudat că evreii și creștinii nu văd batjocura care distorsionează Scripturile.
Uneori pare absurd să explici cuiva schilodit spiritual că să jefuiești și să faci alte lucruri josnice este criminal, nu drept. Dar îi rog pe cei treziți să încerce să îi trezească pe cei ne treziți, din milă pentru ei, astfel încât sufletele lor să poată crește înainte de Ziua Judecății.
Să presupunem că păzitorii templului au dreptate, spunând că Abram nu a fost cumva vinovat de îmbogățire datorită favorului făcut de Faraon Sarei, care, fără să spună nimic, și-a ferit jenată privirea și l-a îmbogățit pe Abram cu cămile, cai, măgari, sclavi și sclave doar pentru privirea lui Faraon la ochii ei. Dar iată că Abram și Sara se află într-o altă țară, unde Abram i-a sugerat din nou Sarei să nu spună că este soția lui, ca nu cumva „sălbaticii locului” să-l omoare, seduși de ea. Dar regele din Gerar nu a luat-o pe Sara la el, după ce văzuse un avertisment în vis că Sara era atât soția lui Avram, cât și sora sa paternă. Dar ce motiv avea Avram să presupună că soția sa va fi sedusă dacă Sara avea 90 (!) de ani la acea dată. Dar sunteți forțați să credeți că un rege ar putea fi tentat să ia în pat o bunică de 90 de ani(!). Constrânși de teama de focul etern din partea unui zeu „milostiv”. Sara era cu zece ani mai tânără decât Avram.
4 Abrám a plecat, după cum i-a spus Domnul. Și Lot a plecat cu el. Abrám avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Harán.
11 Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soției sale, Sarái: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la chip.
13 Spune, te rog, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine datorită ție și sufletul meu să trăiască pe seama ta!”.
16 Pe Abrám l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori și slujitoare, măgărițe și cămile. (Geneză. Capitolul 12)
10 Și a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta și atunci Sára, soția ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui.
12Sára a râs în sine, zicându-și: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Și stăpânul meu este bătrân”. (Geneza. Capitolul 18)
1 Abrahám a plecat de acolo spre ținutul Négheb și s-a așezat între Cádeș și Șur și a locuit ca străin în Gherár.
2 Abrahám zicea despre Sára, soția sa: „Este sora mea!”. Abimélec, regele din Gherár, a trimis și a luat-o pe Sára. (Geneza. Capitolul 20)
Aceasta înseamnă că Avram și Sara au pornit spre țara Gerar când Sara nu născuse încă un fiu, dar avea deja 90 de ani.
3 Dumnezeu a venit la Abimélec noaptea în vis și i-a zis: „Iată, vei muri din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este soția unui bărbat”.
14 Abimélec a luat oi și vite, servitori și servitoare și i le-a dat lui Abrahám; i-a dat-o înapoi pe Sára, soția sa.
16 Sárei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să fie un văl pentru ochii tuturor celor care sunt cu tine; așa că vei fi cu totul reabilitată” (Geneza. Capitolul 20)
1 Domnul a vizitat-o pe Sára, după cum spusese, și a făcut Domnul pentru Sára după cum spusese.
2 Sára a zămislit și i-a născut lui Abrahám un fiu la bătrânețea lui, la timpul hotărât, așa cum îi spusese Dumnezeu. (Geneza. Capitolul 21)
17 Domnul l-a lovit pe Faraón și casa lui cu plăgi mari din cauza soției lui Abrám, Sarái...(Geneza. Capitolul 12)
Aceasta înseamnă că Faraon a fost găsit vinovat pentru că Avram a ascuns faptul că Sara era soția lui. Dar vi se cere să credeți că falsa zeitate este dreaptă și rezonabilă. Dacă un slujitor religios începe să inventeze ceva în apărarea spiritualității lui Avram și a zeului, atunci nu vă certați cu el, nu este posibil să îl ajutați.
5 Abrahám era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isáac. (Geneza. Capitolul 21)
18 Faraón l-a chemat pe Abrám și i-a zis: „De ce mi-ai făcut aceasta? De ce nu mi-ai făcut cunoscut că ea este soția ta?
19 De ce ai zis: «Este sora mea» și am luat-o astfel de soție? Acum, iată soția ta; ia-o și pleacă!”.
20 Și Faraón a poruncit oamenilor lui și ei le-au dat drumul lui, soției lui și la tot ce avea (Geneza. Capitolul 12)
Deci, citind viața personajelor menționate mai sus, vedem nivelul spiritual al scriitorilor unor astfel de povești. Vedem același nivel la slujitorii religioși care recită cu entuziasm aceste povești în biserici. Care este atunci nivelul lumii care urmează o astfel de zeitate falsă în abis fără a accepta Darul mântuirii lui Dumnezeu? Mulți nu își dau seama că nu numai că nu acceptă darul Creatorului, dar nu reușesc examenul dintre praf și eternitate. Cum să nu înțeleagă că problema nu se află în învățăturile false, nici în hoți, nici în trădători, nici în războaiele de pitting, iar problema nu se află nici măcar în sataniști care conduc lumea la distrugere. Și problema este că majoritatea oamenilor nu au nicio dorință de a auzi vocea lui Dumnezeu - conștiința lor. Acesta este timpul examenului pentru fiecare suflet și pentru întreaga lume. Trezește-te!
Numeri, capitolul 31
Mai jos vă prezint un episod din povestea în care slujitorii religioși au turnat noroi pe Moise, arătându-l ca o fiară urmând instrucțiunile unei zeități false. Astfel de invenții servesc la menținerea oamenilor la un nivel spiritual scăzut. Personajul numit Moise provine, de asemenea, din fragmentele de povești care au ajuns la noi dintr-o civilizație anterioară. Când citiți următorul text, luați în considerare nivelul spiritual al personajelor din această poveste.
7 Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul şi au omorât pe toţi bărbaţii.
8 Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
9 Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
10 Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor.
11 Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace,
12 şi pe cei prinşi, prada şi jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. (Numere. Capitolul 31:7-12)
Dar atrocitățile nu s-au încheiat aici, deoarece "Moise" se presupune că nu a vărsat suficient sânge nevinovat.
13 Moise, preotul Eleazar şi toţi mai-marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără.
14 Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război.
15 El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?
16 Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
17 Acum dar omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el,
18 dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
19 Iar voi tăbărâţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva şi toţi cei ce s-au atins de vreun mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
20 Să curăţiţi, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.”
21 Preotul Eleazar a zis ostaşilor, care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul.
22 Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul şi plumbul,
23 orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţit cu apa de curăţire; să-l treceţi prin apă.
24 Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea, şi veţi fi curaţi, apoi veţi putea intra în tabără.”
25 Domnul a zis lui Moise:
26 „Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace.
27 Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea.
28 Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume unul din cinci sute, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi.
29 Să le iei din jumătatea cuvenită lor şi să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul.
30 Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc, şi să le dai leviţilor care păzesc cortul Domnului.”
31 Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul.
32 Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33 şaptezeci şi două de mii de boi,
34 şaizeci şi una de mii de măgari,
35 şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
37 din care şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului;
38 treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului;
39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu luaţi ca dare Domnului,
40 şi şaisprezece mii de inşi, din care treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
41 Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul după cum îi poruncise Domnul. (Numere. Capitolul 31:13-41)
Dacă venerați acest lucru ca sfânta scriptură și recunoașteți o divinitate atât de falsă ca Dumnezeul vostru, considerând atrocitățile descrise ca fiind doar acțiuni, atunci calea voastră duce la praf.
Treziți-vă, slujitori ai religiilor! Treziți-vă, popoare! Nimeni nu te va salva dacă rămâi indiferent față de viitorul copiilor tăi.
Când stați împreună cu familia voastră la masă, vă priviți copiii cu dragoste. Dar uitați-vă în ochii celuilalt și întrebați-vă: Vă iubiți copiii la un nivel uman sau doar la un nivel animalic? Dacă credeți că îi iubiți la un nivel uman, de ce mâncați la masa voastră alimente modificate genetic? De ce ați permis ca turnurile 5G să fie ridicate lângă școli, zone rezidențiale și alte clădiri? De ce imoralitatea și goliciunea spirituală sunt difuzate de pe ecrane? De ce vă trimiteți fiii adulți la război să se omoare între ei? Și de ce nu acționați? De ce nu vă uniți pentru Darul lui Dumnezeu de a asigura viitorul copiilor voștri?
Înarmați-vă cu dragoste pentru copiii voștri pentru a salva lumea de sataniștii care vă conduc pe voi și pe copiii voștri în abis prin inacțiunea majorității.
Capitolul anterior <---> Capitolul următor